Mă numesc Popa Bianca-Alexandra și sunt studentă în anul 2 la medicină generală în cadrul Institutului Medico-Militar București, urmându-mi studiile la Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. Drumul nu a fost ușor, a fost presărat cu  eșecuri, cu deznădejde, cu nesiguranță, dar, ca orice alt lucru care merită, știam că nu se obține ușor. Unul dintre motto-urile care m-au ajutat să fac față încercărilor a fost: „Binecuvântate fie eșecurile. Le datorez tot ce știu” ( Emil Cioran). Ambițioasă din fire, nu am renunțat până nu am primit calificativul „admis”, iar fericirea reușitei a fost pe măsura efortului depus.

          Consider că, pentru formarea caracterului meu, au contribuit și studiile anterioare: Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, iar mai înainte, Școala gimnazială „Ion Creangă” nr. 16. De la doamnele învățătoare până la profesorii care mi-au fost dascăli devotați și m-au îndrumat pe calea cunoașterii, fiecare a contribuit cu o treaptă pe scara succesului meu profesional. Poate că uneori bătea vântul cam tare și o dezechilibra sau poate că, uneori, se mai rupea câte o treaptă, dar mereu a fost cineva lângă mine să îmi ofere o mână de ajutor, să mă povățuiască cu un sfat, să mă ajute să înfloresc. Așa se face că mi-am conturat un caracter care promovează perseverența, devotamentul, ambiția, curajul, credința. Toate aceste valori mi-au fost sădite de diferiți îndrumători și mi-au adus biruință pe plan educațional, dar și în plan personal.

          Țin să le mulțumesc acestor oameni, părinților mei care m-au susținut și, mai ales, lui Dumnezeu fără de care nu aș fi putut realiza nimic. Le mulțumesc tuturor că au contribuit la formarea mea, că mi-au oferit sprijin, că m-au învățat să culeg ceea ce este bun din viață, cum să evit răul și să mă autodepășesc, să mă perfecționez, să fiu, în primul rând, în concurență cu mine și să muncesc pentru visul meu. Astfel, am ajuns cine sunt astăzi și nu regret nimic, aș lua-o oricând de la capăt.

          Generațiilor viitoare le pot lăsa un sfat: munciți pentru visul vostru și nu țineți cont de factorii externi! Indiferent cât de greu și lung pare a fi drumul, finish-ul este glorios, chiar dacă nu ajungeți primii. Aveți încredere în voi, învățați, aveți grijă de sănătatea voastră. Știu că rădăcinile muncii sunt amare, dar, credeți-mă că roadele ei sunt dulci. Eu astăzi am o uniformă militară pe care o port cu onoare, îmbrac un halat alb cu mândrie și îi am pe cei dragi alături. Slavă Domnului pentru toate, căci nu îmi puteam dori mai mult!