Una din cele mai mari provocări din cariera mea de profesor a fost participarea la proiectele catehetice, proiecte care urmăresc întărirea legăturii SCOALĂ-BISERICĂ, dar și întoarcerea copiilor în tinda bisericii, locul unde au luat naștere primele școli.
În contextul în care anul 2022 a fost declarat de către Patriarhia Română anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului, anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț, împreună cu o mână de copii inimoși ai școlii noastre am demarat proiectul catehetic ,,Rugăciunea – șoapta din sufletul copilului”. Pe tot parcursul acestuia am avut suportul părintelui Ivan Cornel de la Biserica „SF.IERARH EPIFANIE – Arhiepiscopul Ciprului” din Buzău, care, însuflețit de dragostea sa pentru copii și de dorința de a ne face să vedem în Biserică o a doua casă, ne-a satisfăcut toate capriciile: dulciuri, excursii.
Astfel, activitățile propuse împreună cu copiii, beneficiarii direcți, au vizat lucruri simple, de suflet, care să ne aducă acel sentiment al bucuriei, sentiment pe care tânăra generație trebuie să-l recâștige, cu ajutorul nostru, al dascălilor. Așa am descoperit că în biserică putem nu numai să ne rugăm, ci și să pictăm, să pirogravăm, să facem pâine, să vizionăm filme cu caracter religios sau să citim cărți, în căutare de modele pe care să le urmăm . Prin urmare, prin acest proiect nu am făcut decât să evidențiem un cotidian firesc.
Tatăl nostru care le ești în ceruri!
Pentru că proiectul nostru catehetic a avut ca temă rugăciunea, ne-am gândit că nu putem să nu ne oprim puțin și asupra rugăciunii Tatăl nostru, rugăciune dată de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Și ne-am oprit, dar nu oricum, ci, am pirogravat-o pe niște plăcuțe de placaj, activitate pe care am făcut-o pentru prima dată în viața noastră. Emoție, suspans…. indigo, litere curate sau suprapuse, aparat de pirogravat, un prieten necunoscut, care voia să intre acum în viața noastră, ca și cum era timpul! Și pentru că trebuia să învățăm, de ce să nu învățăm în mai multe limbi, în engleză, în franceză, în latină, în greacă sau în arabă?
Cărticica mea cu rugăciuni
Această activitate s-a desfășurat la biserica și a venit în întâmpinarea copiilor care voiau să învețe mai multe rugăciuni. Așa a luat naștere ideea de a ne confecționa propria cărticică de rugăciuni. Primul pas a fost să facem o selecție de rugăciuni pentru copii, nu prea grele, pe care aceștia să le poată memora ușor. Înainte de a scrie rugăciunile în cărticele, ne-am gândit că ar fi bine să le dăm o patină a timpului, așa că le-am ars pe margine. A urmat scrisul, nu fără emoții, deoarece trebuia să scriem drept, fără greșeli și fără ștersături. Le-am împodobit apoi cu desene, după cum a simțit fiecare copil. Când cărticelele au fost gata, le-am expus la școală, pentru a se bucura și alți copii, dar și cadrele didactice, de roadele muncii noastre.